Nu pot să-mi înving timiditatea!

Îmi place de cineva, dar nu fac niciodată primul pas pentru a i-o spune. Doar aștept să văd dacă îmi dă măcar vreun semn. Chiar și așa, nu fac altceva decât să zâmbesc într-una. Să îi propun eu o întâlnire? Nu ai să vezi. Dacă nu aș fi fost dintotdeauna timid, aș fi zis că sunt un laș.

Am pierdut multe ocazii în viață din cauza fricii mele de a prelua inițiativa. Aș fi putut avea un serviciu mai bun, o mașină mai bună, chiar o familie. Dar nu pot, efectiv mă blochez.

Timiditatea asta mă urmărește peste tot, iar cel mai rău e că m-am și obișnuit așa.

Nu depășesc zona mea de confort, astfel că mă regăsesc uitându-mă în fiecare seară la filme, documentare și, ocazional, la o bere, în oraș. Nu am decât un prieten bun, cu care mai vorbesc din când în când. O conversație de-a noastră la telefon ține maximum un minut, iar asta când apare vreo problemă. În rest, aceleași lucruri în fiecare zi. Problema este că m-am obișnuit astfel.

Am avut două încercări serioase de a scăpa de timiditate.

Prima dată a fost în clasa a IX-a, când îmi plăcea o fată și m-am dus în pauză la ea cu un bilețel pe care scria ID-ul meu de messenger.

Mi-aduc aminte și acum cât de tare îmi tremurau mâinile când i-am dat biletul. Abia dacă am reușit să-i spun:

„Dacă vrei să mai vorbim vreodată, știi…”

Și a doua încercare a fost când m-am dus pentru prima dată la un interviu pentru un job.

Știam că mai mult de „Bună!”, „Bine”, „Ăsta sunt eu” și „Da” sau „Nu” nu pot spune, însă am decis dintr-odată să devin extrem de vorbăreț, atât de vorbăreț, încât angajatorul mi-a luat CV-ul și nu mi-a mai pus nicio întrebare. Deja spusesem totul, mai ales că am venit ca să…câștig bani, acesta fiind și motivul principal pentru care îmi doream job-ul respectiv.

În ambele situații am eșuat, iar de atunci am decis că e mai bine să rămân în zona mea de confort, să nu renunț la obiceiurile mele, să stau în continuare seara pe canapea, visând la ziua în care poate se va schimba ceva.

Problema e că nu pot sta toată viața așa.

Știu că nu e în regulă să trăiesc atât de singur. Și, chiar dacă nu recunosc, mi-aș dori pe cineva în viața mea. Îmi mai descarc câteodată oful la prietenul meu cel mai bun, dar nu e de ajuns. Parcă mereu lipsește ceva. Și parcă tot mai mult caut alinare.

Despre timiditatea mea și zona de confort, nu mă simt confortabil să vorbesc cu altcineva. Nici prietenul meu cel mai bun nu-mi cunoaște trăirile, încerc să mă ascund cât pot de bine.

Cum ai putea să-ți învingi timiditatea singur, fără ajutorul nimănui?

S-ar putea să nu fie chiar imposibil. Ar putea fi chiar plăcut să descoperi cum îți poți depăși barierele pe care singur ți le pui în cale. Soluția este să joci „Inside Hero” și să răspunzi la întrebările sale, care îți vor da de gândit.

Chiar dacă alegi să îl joci singur sau cu prietenii, este un joc de dezvoltare personală care îți va răspunde, ca prin magie, la cele mai profunde întrebări ce te frământă de atâta vreme.

Subiectele tabu nu vor lipsi, pentru că „INSIDE HERO” este gândit special pentru a scoate totul la iveală.

Astfel că, să nu te mire nici dacă prietenii tăi devin, dintr-odată, mult mai interesanți decât îi știai.

Îți vei fixa un obiectiv, iar jocul va lucra pentru tine, astfel încât să-l și îndeplinești.

Nu crezi?

Timiditate? Singurătate? Răni emoționale? Confuzie? Delăsare?

Descoperă eroul ce se ascunde înăuntrul tău și găsește răspunsuri pentru problemele tale.

Află mai multe despre cum funcționează „INSIDE HERO” aici

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *